Screening-ul de col uterin: noţiuni generale ale unui program organizat

Începând cu anul 2014, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, împreună cu parteneri naționali și internaționali, precum Agenția ONU pentru Populație (UNFPA) Agenția elvețiană pentru Cooperare şi Dezvoltare în Republica Moldova (SDC), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM), Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP), Institutul Oncologic, Institutul Mamei și Copilului, a lansat o serie de acțiuni de implementare a unui program organizat comprehensiv de screening de col uterin.

Astfel, în cadrul legislației naționale, Programul naţional de control al cancerului pentru anii 2016-2025 propune sporirea cu 25% a ratei de depistare precoce a cancerului (stadiile I şi II) până în anul 2025, inclusiv prin implementarea unui program de screening de col uterin organizat la nivel populațional.

Obiectivul screening-ului de col uterin este de a identifica persoanele din cadrul unei populații țintă asimptomatice cu vârsta cuprinsă între 25 și 61 ani, cu leziuni precanceroase ce pot fi îndepărtate, pentru a preveni dezvoltarea cancerului sau pentru a-l depista în stadii incipiente, astfel încât tratamentul să fie început mai devreme cu scopul de a reduce morbiditatea și mortalitatea (îmbolnăviri și decese cauzate de cancerul de col uterin).

Screening-ul cervical este un proces complex, bine organizat și monitorizat, divizat în mai multe etape și care include:

 

• Identificarea populaţiei care urmează a fi supusă screening-ului;
• Informarea şi promovarea acestuia în rândul populaţiei, care urmează a fi supusă screening-ului, pentru a spori gradul de conştientizare a beneficiilor screening-ului şi nivelul de participare (nivelul de adresabilitate);
• Recrutarea pentru screening;
• Consilierea individuală, evaluarea riscului personal;
• Efectuarea testului de screening;
• Interpretarea testului de screening;
• Evaluarea rezultatului testului de screening, împreună cu istoricul persoanei şi profilul clinic pentru a identifica şi planifica îngrijirea ulterioară;
• Rechemarea periodică planificată la screening;
• Monitorizarea activă;
• Referirea pentru intervenții ulterioare.

 

În cazul Screening-ului cervical, aceste verigi includ asistența medicală la trei nivele de bază:

 

• Asistența Medicală Primară pentru colectarea frotiului citologic Babeş-Papanicolau; 
• Asistența Medicală Specializată de Ambulator pentru colposcopie şi tratament al patologiilor precanceroase; și,
• Laboratorul citologic și histologic pentru examinarea frotiului citologic şi ale probelor histologice.

 În cazul unei referiri pentru intervenții ulterioare (examen de colposcopie, diagnosticul și tratamentul stărilor precanceroase şi de supraveghere), se va efectua reevaluarea riscului persoanei în baza rezultatelor de colposcopie, împreună cu rezultatele testelor de screening, istoricul persoanei și profilul clinic pentru a planifica îngrijirea ulterioară:

 

• monitorizare activă;
• referire pentru tratamentul stărilor precanceroase;
• referire pentru tratamentul cancerului, în cazul depistării acestuia.

 

În implementarea programelor de screening cervical, o eroare frecventă este focusarea excesivă pe promovarea testului PAP de screening, neglijând, între timp, celelalte elemente ale procesului de screening. Programele de screening vor asigura reduceri substanțiale ale incidenței cancerului și/sau mortalității, doar atunci când:

 

• va fi supus screening-ului, în mod regulat, un procent mare (≥ 75%) din populația țintă;
• serviciile necesare vor fi de înaltă calitate; și 
• va fi asigurată o coordonare eficientă. 

Până când nu vor fi îndeplinite aceste trei criterii, alegerea doar a testului de screening este, în mare măsură, irelevantă.

Rezultatele suboptimale ale unui sau mai multor elemente componente vor reduce eficiența programului, chiar până la punctul în care acesta nu va avea niciun efect măsurabil asupra incidenței cancerului, dar care va consuma resurse substanțiale și va produce o serie de consecințe negative.

Programele de screening organizat sunt iniţiate special pentru a maximiza beneficiile, totodată reducând la minim daunele pentru populația supusă screening-ului. Elementul principal al unui program de screening organizat este o administrație în măsură să asigure:

 

• acoperirea extinsă și echitabilă a populației țintă;
• respectarea spectrului de vârstă și a intervalului recomandat pentru screening;
• calitatea și coordonarea optimă a tuturor serviciilor implicate în programul de screening de la recrutare și până la supraveghere, precum și tratamentul persoanelor cu rezultat pozitiv la un test de screening.

Ca urmare, programele de screening de col uterin bine organizate creează un echilibru optim între beneficii și daune, asigură faptul că beneficiile sunt obținute în mod echitabil în toate nivelele sociale și conduc la scăderea incidenței bolilor în cel mai cost-eficient mod. Din aceste considerente, Ghidul European pentru Asigurarea Calității în Screening-ul de col uterin recomandă ca screening-ul de col uterin să fie prestat doar prin intermediul programelor organizate.

Rezultatele suboptimale ale unui sau mai multor elemente componente vor reduce eficiența programului, chiar până la punctul în care acesta nu va avea niciun efect măsurabil asupra incidenței cancerului, dar care va consuma resurse substanțiale și va produce o serie de consecințe negative.